Poze din Orasul Medieval de la Sighisoara

Orasul medieval de la Sighisoara are un farmec aparte: stradute mici si intortocheate ce au pastrat aerul medieval, oameni costumati in haine de epoca si mancare buna. Am ajuns la baza cetatii medievale a Sighisoarei si am lasat masina intr-o parcare platita (10 RON indiferent de cat stai). Mi sa parut ok mai ales ca era si WC. Am luat aparatul foto, filtrele si trepiedul si am inceput sa urcam spre cetatea medievala de la Sighisoara.

Am avut noroc de o zi faina asa ca de cum am trecut pe sub poarta cea mai de sus a orasului medieval Sighisoara am si inceput sa facem poze. Am intrat in vechea cetate a Sighisoarei langa scarile acoperite asa ca am decis ca primul lucru care il facem este sa urcam la vechiul cimitir evanghelic din Sighisoara.

Am fotografiat casa groparului, biserica de sus si cateva pietre mortuare. E ciudat sa citesti ce scrie pe acele pietre de mormant. Unele din ele aveau adunate generatii peste generatii: incepand de pe la 1800. Cate amintiri zac in oasele dintr-o singura groapa … realizezi cat de efemer esti. Mai fac o poza si incet ne indreptam spre iesirea din cimitir.

Orasul medieval Sighisoara Orasul medieval Sighisoara Orasul medieval Sighisoara Orasul medieval Sighisoara Orasul medieval Sighisoara
Orasul medieval Sighisoara Orasul medieval Sighisoara Orasul medieval Sighisoara Orasul medieval Sighisoara Orasul medieval Sighisoara
Orasul medieval Sighisoara Orasul medieval Sighisoara Orasul medieval Sighisoara Orasul medieval Sighisoara Orasul medieval Sighisoara
Orasul medieval Sighisoara Orasul medieval Sighisoara Orasul medieval Sighisoara Orasul medieval Sighisoara Orasul medieval Sighisoara

Un dric vechi imi atrage privirea si profit de faptul ca nu e nimeni in jurul lui. Langa, se afla o capela pe cae alta data am gasit-o deschisa. Acum insa am pozat usile inchise incrustate cu doua cruci mari. Inainte de a cobora numeroasele scari acoperite cateva sunete de chitara ajung pana la urechea mea. Doi muzicanti de stranda fredonau coloana sonora din Nasul, asezati exact in capul scarilor.

In orasul vechi de la Sighisoara aceasta muzica suna familiar, creand o oarecare asemanare intre Cortona, un orasel medieval din Toscana unde am auzit aceeasi melodie cantata de Andre Rieu si acest bastion medieval pur romanesc.

Am asteptat calm sa prind un moment prielnic si am resut sa prind un moment fara oameni in cadru: doar cei doi muzicanti.

Coboram scarile si ne amestecam printe niste turisti spanioli. Un pic mai la vale vedem un lucru frumos: tei persoane, doi barbati si o femeie, imbracati in haine medievale creeaza o atmosfera unica. Ne saluta, fac poze cu turistii, bat in toba si anunta legile locului.

Apoi iesim la Turnul cu Ceas si langa catedrala unde intrarea ne costa 2 RON. Deja fotografiam de cateva ore si ne era cam foame. Asa ca, folosind aceeasi rabdare ca si la poze, cautam un loc pe o terasa aglomerata de pe strada princiapala. In stanga avem Turnul cu Ceas iar in dreapta Hotelul Sighisoara: nici nu se putea mai bine.

Experienta este completata de un chelner mai in varsta dar de meserie: galant ne recomanda ce e mai bun de mancat. Servim, platim si inainte de a pleca spre casa mai facem cateva poze profitand de lumina usor rosiatica cu tente de apus.

Overall plecam multumiti din orasul medieval de la Sighisoara. E intradevar o atmosfera aparte: stradutele intortocheate, oamenii, costumele, terasele. Ce bine ca exista acest loc in Romania.

Posted in Albume foto pe locatii, Fotografie arhitecturala, Fotografie de calatorie | Leave a comment

Importanta diafragmei explicata prin poze

importanta diafragmei in fotografieIn momentul in care faci o poza controlezi practic trei factori: timpul de expunere, valoarea de ISO si deschiderea diafragmei. Modalitatea de notare a diafragmei se distinge prin prezenta literei „f” sau „F” urmata de un numar.

Cu cat acel numar este mai mare cu atat inseamna ca diafragma este mai inchisa. Efectul diafragmei inchise este un mai buna contrast, linii mult mai sharp si un depth of field mare (adica pe romaneste foarte putin blur in imagine chiar si cu un focal length de 135 mm sau mai mare).

Cand se recomanda sa ai diafragma deschisa: atunci cand faci un closeup pe un obiect sau un portret. O diafragma inchisa e recomandata cand faci poze in natura si vrei ca liniile sa fie mai sharp. Totusi nu vei putea intotdeauna sa inchizi diafragma la maxim fara prezenta unui trepied.

Cu cat diafragma e mai inchisa cu atat creste timpul de expunere (asta daca nu poti compesa din valoarea de ISO; totusi, la un moment dat vei atinge limita de ISO ce iti ofera calitate in poza si atunci va trebui sa maresti timpul de expunere). De aceea trebuie sa fii atent la conditiile atmosferice: un vant mic iti va blura frunzele, miscari repezi ale norilor vor duce la un cer blurat.

Daca aveti si alte sfaturi pentru folosirea unei diafragme deschise sau inchise le astept in comentarii cu cea mai mare placere. Intre timp iata cateva fotografii facute cu diferite valori ale diafragmei ce evidentiaza foarte clar efectul.

Posted in Tutoriale de fotografie | Leave a comment

Fotografie in natura cu expunere indelungata

Fotografie de natura cu expunere indelungataPentru aceasta fotografie am folosit un filtru de polarizare si un filtru de densitate neutra (8). La un F22 am reusit sa obtin un timp de expunere de 15 secunde ceea ce a generat efectul acela bine cunoscut de apa-laptoasa.

Locatia pentru aceasta fotografie este undeva pe paraul Bistra Mica din judetul Neamt. La acest parau se ajunge mergand din comuna Bicazul Ardelean pe drumul forestier ce duce pana aproape sus pe Ceahlau.

Pe scurt iata cum a fost:
Ne intorceam de pe Ceahlau. Fusesem sa vedem cum e traseul pe la Stanile. Desi se poate merge cu masina pana aproape sus, noi am decis ca o plimbare in natura nu e plimbare decat daca o faci cu picioarele tale (cum zicea Hogas pe cand pleca din Piatra Neamt spre Manastirea Almas). Asa ca, am facut cam 8 – 9 km la dus si bineinteles aceeasi distanta intors.

Vreme frumoasa, soare mult si caldura si mai multa. Noroc cu izvoarele de langa Stanile, de la Manastirea Stefan cel Mare de pe Ceahlau si de la Cabana Dochia. La intoarcere soarele incepuse sa capete acele nuante rosiatice-portocalii dinspre asfintit.

Drumul forestier plin de pietre ma facea sa conduc incet: astfel ca aveam suficient timp sa privesc pe geam la Bistra Mica cum se juca cu valuri mici printre pietre, creand mici valtori, cascade sau ochiuri de spuma alba.

La un moment dat am observat acest loc unde apa venea cu putere de pe o piatra lata destul de generoasa pe care am pus si trepiedul. Am montat camera, am pus filtrele, am setat expunerea iar restul a fost facut de mama natura.

Tot drumul dupa aceea m-am tot gandit: cum e natura asta. Niste copaci crescuti pe colo, niste apa aruncata sa-si gaseasca drumul printre pietre, o lumina usor rosiatica si voila.

Posted in Fotografie de peisaj | Leave a comment