Orasul medieval de la Sighisoara are un farmec aparte: stradute mici si intortocheate ce au pastrat aerul medieval, oameni costumati in haine de epoca si mancare buna. Am ajuns la baza cetatii medievale a Sighisoarei si am lasat masina intr-o parcare platita (10 RON indiferent de cat stai). Mi sa parut ok mai ales ca era si WC. Am luat aparatul foto, filtrele si trepiedul si am inceput sa urcam spre cetatea medievala de la Sighisoara.
Am avut noroc de o zi faina asa ca de cum am trecut pe sub poarta cea mai de sus a orasului medieval Sighisoara am si inceput sa facem poze. Am intrat in vechea cetate a Sighisoarei langa scarile acoperite asa ca am decis ca primul lucru care il facem este sa urcam la vechiul cimitir evanghelic din Sighisoara.
Am fotografiat casa groparului, biserica de sus si cateva pietre mortuare. E ciudat sa citesti ce scrie pe acele pietre de mormant. Unele din ele aveau adunate generatii peste generatii: incepand de pe la 1800. Cate amintiri zac in oasele dintr-o singura groapa … realizezi cat de efemer esti. Mai fac o poza si incet ne indreptam spre iesirea din cimitir.
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Un dric vechi imi atrage privirea si profit de faptul ca nu e nimeni in jurul lui. Langa, se afla o capela pe cae alta data am gasit-o deschisa. Acum insa am pozat usile inchise incrustate cu doua cruci mari. Inainte de a cobora numeroasele scari acoperite cateva sunete de chitara ajung pana la urechea mea. Doi muzicanti de stranda fredonau coloana sonora din Nasul, asezati exact in capul scarilor.
In orasul vechi de la Sighisoara aceasta muzica suna familiar, creand o oarecare asemanare intre Cortona, un orasel medieval din Toscana unde am auzit aceeasi melodie cantata de Andre Rieu si acest bastion medieval pur romanesc.
Am asteptat calm sa prind un moment prielnic si am resut sa prind un moment fara oameni in cadru: doar cei doi muzicanti.
Coboram scarile si ne amestecam printe niste turisti spanioli. Un pic mai la vale vedem un lucru frumos: tei persoane, doi barbati si o femeie, imbracati in haine medievale creeaza o atmosfera unica. Ne saluta, fac poze cu turistii, bat in toba si anunta legile locului.
Apoi iesim la Turnul cu Ceas si langa catedrala unde intrarea ne costa 2 RON. Deja fotografiam de cateva ore si ne era cam foame. Asa ca, folosind aceeasi rabdare ca si la poze, cautam un loc pe o terasa aglomerata de pe strada princiapala. In stanga avem Turnul cu Ceas iar in dreapta Hotelul Sighisoara: nici nu se putea mai bine.
Experienta este completata de un chelner mai in varsta dar de meserie: galant ne recomanda ce e mai bun de mancat. Servim, platim si inainte de a pleca spre casa mai facem cateva poze profitand de lumina usor rosiatica cu tente de apus.
Overall plecam multumiti din orasul medieval de la Sighisoara. E intradevar o atmosfera aparte: stradutele intortocheate, oamenii, costumele, terasele. Ce bine ca exista acest loc in Romania.
In momentul in care faci o poza controlezi practic trei factori: timpul de expunere, valoarea de ISO si deschiderea diafragmei. Modalitatea de notare a diafragmei se distinge prin prezenta literei âfâ sau âFâ urmata de un numar.
Pentru aceasta fotografie am folosit un filtru de polarizare si un filtru de densitate neutra (8). La un F22 am reusit sa obtin un timp de expunere de 15 secunde ceea ce a generat efectul acela bine cunoscut de apa-laptoasa.