In faţa unei lumi

Răsăritul este, pentru mine, apogeul tuturor trăirilor ca şi fotograf … nimic nu se poate compara cu senzaţia trăită la primele raze de soare. Nimic nu se ridică la nivelul acesta. Singur pe stâncă, aparatul foto pe trepied pregătit, vântul uşor al dimineţii, linişte … calm.

Iar în tot acest tablou încremenit apar primele raze de soare … discul roşu începe să se ridice încet. E extraordinar că eşti martorul unui moment atât de frumos, hipnotic. Aproape ca uit sa încep să fotografiez. În faţa unui astfel de moment simţi că te pierzi ca în faţa unei femei frumoase.

Cuvintele sunt de prisos … lumina e caldă, umbrele moi, contrastele slabe, formele conturate, volumele separate de razele tangenţiale … e perfect. Începi să fotografiezi cum lumina atinge primele stânci, cum urcă, creşte în intensitate, se mişcă de pe o stâncă pe alta, continuă să urce … eşti într-un vals în care te mişti cu trepiedul în funcţie de cum evoluează lumina.

Spectacolul în care vezi pe scenă lumina soarelui de dimineaţă … e perfect … e emoţionant … la urmă, înainte de a strânge totul, ar trebui să ne oprim şi să aplaudăm!

In fata unei lumi

In fata unei lumi

Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on Twitter0Pin on Pinterest0

2 Raspunsuri la In faţa unei lumi

  1. Cristina says:

    Frumoase randuri si superba imagine. Ca si in celelalte postari iese la iveala talentul din condei si sensibilitatea dincolo de cuvant. Rasaritul este intr-adevar unic si o binecuvantare data noua zi de zi. Felicitari!

    • Toma says:

      Multumesc Cristina pentru timpul acordat si aprecierea imaginilor. Este minunat sa ai un moment atat de frumos ca rasaritul la fiecare 24 de ore dar mai minunat este sa stii sa te bucuri!

Lasa un comentariu

Social Links

Toma Bonciu pe Youtube

Toma Bonciu pe Facebook

Workshopuri foto in perioada urmatoare