Refugiu

Copacii plâng
Atunci când trec
Pe lângă ei …

Cărarea suspină
Când imi simte paşii
Trecând din nou peste frunzele moarte …

Aerul se închide
In ceţuri dese în jurul meu
Atunci când oftez …

Pădurea mă primeşte
Şi mă apără … mă închide între copaci,
Pe poteci ascunse,
Mă conduce departe
Tot mai departe … până ce durerea acelei zile dispare pentru moment …
Până când respiraţia nu mai e oftat şi ochii nu mai privesc în gol …
Până când expir aer şi nu suspine …
Până când primul zâmbet apare pe buzele mele!

Refugiu

Refugiu

Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on Twitter0Pin on Pinterest0

Lasa un comentariu

Social Links

Toma Bonciu pe Youtube

Toma Bonciu pe Facebook

Workshopuri foto in perioada urmatoare