Ce m-am mai bucurat ieri că nu a mai fost atât de cald. Pe seară bătea un vânticel care parcă imi şoptea ca toamna e pe drum. Cu trepiedul în spate am luat-o la picior pe câmpuri. Drumul avea pe o parte un lan de porumb şi de cealaltă parte floarea soarelui.
Arşiţa din ultimul timp a uscat frumoasele flori dar din loc în loc câte o plantă mai tânără se ambiţiona parcă să demonstreze că se poate :). În sfârşit am găsit un loc interesant unde mi-a plăcut nu numai floarea soarelui dar şi cum se vedeau norii în spate. Soarele începea încet încet să coboare spre orizont şi norii deja prindeau contururi roşiatice.
Nimic nu se compară cu statul în praf pentru o fotografie 🙂
Leave a reply