În Măgura – Braşov am ajuns prin Zărneşti, pe drumul forestier. Câteva curbe şerpuite, puţin praf şi în 10 minute am ieşit din desişul pădurii în gura Măgurii. Satul răsfirat pe coline de verde intens te primeşte din prima cu o privelişte superbă.

Ca fotograf nu-ţi doreşti ceva mai mult de la un sat de munte: căsuţele aruncate pe dealuri, garduri de lemn tradiţionale, pâlcuri de copaci, oameni la lucru ce îţi strigă „bună seara”, câte un puşti călare pe un cal ridicând praful în aer, un pisic plictisit pe un gard, câţei obişnuiţi cu turiştii, cai … un peisaj aglomerat prin descriere dar atât de prietenos cu camera foto.

Văile şi dealurile Măgurii oferă compoziţii în orice direcţie şi aproape în orice moment al zilei. Posibilitatea de a suprapune căsuţele de pe dealuri cu imensitatea Bucegilor creează proporţii biblice. Oamenii trăiesc aici de pe la 1700 iar casele cu acoperişuri înalte vorbesc de iernile din acest loc.

Un loc minunat ce urmează să-şi spună povestea prin câteva fotografii ce vor urma zilele astea!

Dealurile Măgurii I