O picătură de alb în iarba verde: gingașă, catifelată, delicată … o mică pată de alb, de puritate … o floare ca toate celelalte sau poate nu. Poate e mai specială … poate ca albul ei inspiră poezii și cântece de munte, cu strigăte pe creste, cu capul în nori, cu ochii îmbătați de roșul apusului sau de cântecul lin al răsăritului.

Stau și privesc la mititica din catifea albă ce crește sfios din iarbă pe marginea unei prăpăstii … parcă știe cât e de frumoasă și de aceea s-a refugiat în apropierea hăurilor căutând protecția gurilor stâncoase. O simplă fotografie nu face dreptate acestei flori dar din păcate numai atât pot face eu, ca simplu călător pe cărările muntelui!

Vă invit să o căutați dar vă rog să nu o rupeți pentru ierbare și flori presate … locul ei este pe înălțimea munților, în gurile prăpăstiilor, privind printre petale albe nemărginirea Creatorului!

Edelweiss