Pe când paşii intră în pădure logica părăseşte mintea,
Vederea părăseşte ochii, auzul părăseşte urechile şi
Purtat de cărări ajung în inimă
Mirosul de flori îmi arată calea
Ce trebuie parcursă cu ochii închişi, fără să păşeşti
Sau să auzi … acest drum trebuie doar sa-l simţi
Mă întreb dacă e real sau nu ce „văd” în faţa ochilor
Ştiu doar că micile plăsmuiri ale minţii mele
Prind viaţă printre crengi şi frunze
Iar realitatea nu e decât un vis al copacilor
Pe când eu trec pe cărări ce duc în inimă
Leave a reply