Atunci când totul se urcă parcă pe mine, când găndurile devin insuportabile, când toate merg pe dos, atunci îmi fac bagajul, îmi iau camera foto şi plec acolo unde toate grijile dispar: pe munte, pe câmpuri, prin păduri.

Fotografia aceasta este făcută la momentul răsăritului şi ceea ce mi-a plăcut este cum „stau” aceste stânci şi primesc primele raze de soare. Din momentul în care discul roşu începe să se arate peste linia orizontului lumina urcă uşor pe stânci până ce ajunge la moţurile de iarba … ca un grup de pustnici în pustiul muntelui, bucurându-se de începutul unei noi zile.

Fericirea există în cele mai mici lucruri ce ne înconjoară: uneori mai evidentă, alteori la un-pas-de-mic-efort, uneori ne trage de mânecă, alteori fuge şi se ascunde în cele mai depărtate colţuri. Când eşti în faţa apusului sau a răsăritului bucură-te şi atât … fără gânduri, fără logică, doar bucură-te!

In cautarea fericirii