Atunci când totul se urcă parcă pe mine, când găndurile devin insuportabile, când toate merg pe dos, atunci îmi fac bagajul, îmi iau camera foto şi plec acolo unde toate grijile dispar: pe munte, pe câmpuri, prin păduri.
Fotografia aceasta este făcută la momentul răsăritului şi ceea ce mi-a plăcut este cum „stau” aceste stânci şi primesc primele raze de soare. Din momentul în care discul roşu începe să se arate peste linia orizontului lumina urcă uşor pe stânci până ce ajunge la moţurile de iarba … ca un grup de pustnici în pustiul muntelui, bucurându-se de începutul unei noi zile.
Fericirea există în cele mai mici lucruri ce ne înconjoară: uneori mai evidentă, alteori la un-pas-de-mic-efort, uneori ne trage de mânecă, alteori fuge şi se ascunde în cele mai depărtate colţuri. Când eşti în faţa apusului sau a răsăritului bucură-te şi atât … fără gânduri, fără logică, doar bucură-te!
In cautarea fericirii
9 Comments
Buna,
As merge si eu in cautarea fericirii
Ceahlaul m-a fascinat dintotdeauna,are magie si frumusete absoluta…
Dar mi-ai dat o alta idee,am sa caut fericirea unde sunt acum.
Sunt departe de casa,dar trebuie sa fac ceva pentru a-mi multumi sufletul…
Voi incerca sa prind fericirea cu camera fotografica aici.
Feiricirea trebuie gasita in primul rand acolo unde esti. Eu o gasesc prin fotografie in locurile pe care le fotografiez. Multumesc pentru comentariu 🙂
Frumoasa imaginea,si esenta povestii la fel,cu toate ca nu este poveste,este realitate.Este minunat acolo sus,sa uiti de tot,sa iti golesti mintea,doar sa privesti si sa asculti.Simti cum nelinistea si stressul se scurg si dispar undeva in neant,asemenea curentului electric ce sescurge in pamant.Ramane in tine o liniste ne,arginita,purificatoare.Imi vine sa merg pe munte cu camera 🙂
poza superba …iar talentul tau de a scrie ceea ce simti ….fara cuvinte …esti deosebit …felicitari
multumesc Adina … cel mai frumos moment al unui fotograf este atunci cand fotografiile sale sunt apreciate … mersi si toate cele bune
puterea naturii si a ochiului uman
…frumos 😉
mersi Ionut pentru apreciere 🙂
Ce frumos și ce simplu pare totul :
“Când eşti în faţa apusului sau a răsăritului bucură-te şi atât … fără gânduri, fără logică, doar bucură-te!”
Câte odată chiar se poate așa, altă dată…îți vine să te ascunzi în cea mai îndepărtată și întunecată grotă, să uiți de soare, de cer, de ceea ce e mai frumos pe lume și mai ales să uiți de tine.E drept că natura este refugiul cel mai bun, cel mai dătător de energie și speranță, dar trebuie să POȚI simți asta, să ai loc în suflet pentru asemenea ofertă.
E minunat că tu ai un talent aparte cu care reușești să-ți bucuri sufletul și pe al altora, și poate în felul acesta când pornești în căutarea fericirii, reușești să o găsești mai repede decât noi, ceilalți.
multumesc pentru comentariu … niciodata nu e usor sa cauti linistea atunci cand esti cu adevarat zbuciumat dar eu am inteles pe pielea mea ca indiferent cat de suparat si abatut esti soarele tot rasare, lumea din jurul tau tot va rade … asa ca singurul care pierde esti tu … si in toate cazurile vine si ziua cand toate trec si e bine sa nu regreti ca ai pierdut nu stiu cat timp aiurea … toate cele bune 🙂