Cum ar fi ca în momentele tale de nelinişte,
Să închizi ochii şi când îi deschizi să vezi acest loc …
Cum ar fi ca atunci când te sufocă oraşul,
Să închizi ochii şi când îi deschizi sa fii aici …

Mă minunez şi acum uitându-mă la această căsuţă
Ascunsă între pâlcuri de copaci,
Ingrădită cu gard vechi de lemn, tradiţional …

În inima muntelui iarba cântă dimineaţa,
Copacii vorbesc la lăsarea serii,
Şi oamenii sunt mai verzi … şi zâmbesc mai des!

Printre pâlcuri de copaci