Copacii plâng
Atunci când trec
Pe lângă ei …

Cărarea suspină
Când imi simte paşii
Trecând din nou peste frunzele moarte …

Aerul se închide
In ceţuri dese în jurul meu
Atunci când oftez …

Pădurea mă primeşte
Şi mă apără … mă închide între copaci,
Pe poteci ascunse,
Mă conduce departe
Tot mai departe … până ce durerea acelei zile dispare pentru moment …
Până când respiraţia nu mai e oftat şi ochii nu mai privesc în gol …
Până când expir aer şi nu suspine …
Până când primul zâmbet apare pe buzele mele!

Refugiu