Fotografia unei stări, surprinderea momentului, intenţia de a transmite prin imagini ceva dincolo de simpla evocare a realităţii. Fiecare simţim diferit in prezenţa unui stimul atât de complex precum natura. Imaginile se succed atât în faţa noastră cât şi în minte. Senzaţiile trăite estompează celelalte simţuri.

Cu fiecare clipă petrecută în uitarea naturii intervine uitarea timpului, uitarea de sine. Paşii nu mai obosesc, ochii nu se mai satură. Tragi aer în piept şi fiecare colţ de pădure, fiecare luminiş îţi oferă o nouă experienţă.

Poţi trece peste flori, peste iarbă, pe lângă copaci, le poţi considera banale sau poţi să încetineşti şi să observi minunea din fiecare lucru, din fiecare colţ, din fiecare floare. Paşii întotdeauna se opresc atunci cănd înmărmurit observi cât de special e un loc sau un lucru.

Rolul fotografiei în viaţa mea este de a reda acel ceva ce îl observ eu în natură, în peisaje, în cele mai mci detalii. Aici în acest cadru am vrut să surprind unduirea drumului printre frunzele căzute şi pentru aceasta am decis să estompez celelalte detalii. Ochiul nu mai vede acum decât un pastel de toamnă şi unduirea drumului în ceaţă … departe, spre lumină!