Toate lucrurile au o poveste, un început şi un sfârşit. Aşa a fost şi la workshopul din acest weekend din zona Şirnea, Braşov. Anul acesta am avut parte în întreaga ţară de o iarnă atipică: fără zăpadă şi cu temperaturi ridicate. Totuşi, atunci când s-a desfăşurat workshopul de iarnă din Bucovina a nins, când nimeni nu se aştepta. Şi tot de atunci a rămas şi vorba mea că am eu o cunoştinţă, un nea’ Grigore, cu care vorbesc atunci când vreau zăpadă.
Workshopul a început joi, într-un peisaj de toamnă târzie mai mult decât de iarnă: cu o irabă uscata şi murdară şi copaci goi … iar pe deasupra şi o ceaţă groasă. După o sesiune foto la apus şi discuţiile foto de seara a urmat a doua zi care a fost gândită pentru fotografie de produs şi o tură prin satele Peştera şi Măgura … din nou fără zăpadă. Am avut totuşi noroc de un răsărit frumos şi am putut surprinde Munţii Piatra Craiului cu o fâşie de lumină de dimineaţă.
Urma ziua de sâmbătă, când era programată o tură foto de o zi în Şirnea şi Ciocanu. Seara vorbeam cu participanţii şi le spuneam: nu mă lasă nea’ Grigore … Dimineaţa de sâmbătă a început cu o mare supriză: zăpadă. Dar nu aşa … zăpadă din belşug. Zăpadă de a prins iarăşi întreaga Românie pe picior greşit şi s-au înzăpezit cu toţii. Acum se făceau glume că a cam exagerat nea’ Grigore, că a adormit cu robinetul deschis, că a răsturnat toată cisterna … cert era că toată lumea era bucuroasă de zăpadă.
În Şirnea am avut parte de cadre cu caracter minimalist şi de câţiva localnici veseli şi curioşi ce căutăm pe vremea aceea prin zăpadă. După o zi de umblat prin zăpadă vântul şi frigul ne-a doborât la Ciocanu de unde am decis să ne întoarcem la pensiune, unde, fiind sâmbătă seara, am decis că o petrecere cu karaoke ar fi bine venită. Şi am editat ce am editat până ce, seara târziu, am dat drumul la mica noastră petrecere. Şi pentru ca toate lucrurile să fie bune am decis să prelungim workshopul cu încă o zin: nu de alta dar dacă la ştiri dădeau că drumurile sunt închise de ce să nu profităm de ocazie şi să nu mai facem nişte fotografii … dacă tot a venit în sfârşit zăpada.
Fotografia mi-a arătat din nou că niciodată nu trebuie să pleci cu idei preconcepute şi întotdeauna trebuie să valorifici, fotografic, la maxim, ce ai în faţa ta: acesta este lucrul pe care încerc să-l transmit la workshopuri şi astfel sper să pot trăi şi eu, la rândul meu, fiecare moment. Numai bine tuturor şi să ne revedem la următorul workshop care pentru noi înseamnă o vizită pe Ceahlău 🙂