Cheile Bicazului sunt cele mai spectaculoase chei din Carpati si este locul unde poti admira o lume de stanca masiva creata de adancirea unui curs de apa. Aici, ne-am intalnit cu totii joi dupa-amiaza si desi norii se ingramadeau deasupra hotelului iar vantul isi facea simtita prezenta am hotarat sa nu renuntam la tura foto din jurul Lacului Rosu, astfel ca am plecat cu forte proaspete la fotografiat.

Cu tot entuziasmul nostru nu am reusit sa alungam ploaia: dupa cateva cadre a trebuit sa ne intoarcem la hotel unde am servit masa si am stat pana tarziu la discutii despre fotografie si modalitati de editare a acestora.

Ziua de vineri a inceput cu o tura foto de rasarit la Piatra Maria. Rasaritul a fost deosebit de frumos astfel ca efortul nostru de a ne trezi la ora 4 dimineata si a urca pe munte a fost pe deplin rasplatit. Am surprins cadrele cu ceata colorata de primele raze ale diminetii care invaluiau crestele din departare si am fotografiat soseaua ce strabate Cheile Bicazului de pe varful crestelor.

Aventura noastra fotografica a continuat cu o sedinta foto la cascade si o drumetie pe varful Ucigasul, un punct panoramic spectaculos asupra statiunii Lacul Rosu si a stancilor din jur. Aici sus am reusit sa pozam si o floare de colt care statea ascunsa la umbra brazilor de pe creasta.

La intoarcere am ales un alt traseu de coborare astfel ca am reusit sa fotografiem cat mai multe locuri frumoase din Parcul National Cheile Bicazului – Hasmas. Seara ne-am petrecut-o la discutii pe baza fotografiilor realizate in cadrul turei foto, ne-am uitat pe carduri si am discutat despre editare.

Sambata dimineata am hotarat sa mergem sa fotografiem Lacul Rosu la ora albastra. Astfel ca participantii au avut ocazia sa fotografieze in hiperfocala datorita luminii scazute. Apoi, dansul aburiilor diminetii pe lac ne-au incantat privirea si ne-au provocat la noi cadre. In cursul zilei de sambata am mers sa fotografiem caderile de apa de pe cursul raului Bicajel, dupa care am urcat pe varful Suhardul Mic. Panorama care ni s-a deschis in fata ochilor de pe acest varf ne-a facut sa uitam de efortul depus la urcare.

De aici am pornit sa fotografiem in Gradina Zanelor – un amfiteatru suspendat deasupra soselei vis-a-vis de Peretele Postei cu a sa Lacrima de Piatra. In lumina calda a apusului am reusit sa fotografiem primele frunze de toamna din acest an.

Spre seara ne-am intors la hotel unde s-au vizionat cardurile participantilor si am ramas la discutii foto pana dupa miezul noptii. Duminica, dupa doua zile cu soare si fotografii de neuitat, ploaia si-a intrat in drepturi, astfel ca ne-am luat ramas bun si am plecat spre casa. Ca de fiecare data dupa patru zile petrecute impreuna am reusit sa ne imprietenim si ne-am despartit cu greu, dar cu promisiunea ca ne vom revedea la workshop-urile viitoare.

Vizionare palcuta si ca intotdeauna asteptam pareri si comentarii 🙂