O iarna atipica, fara zapada si temperaturi extrem de ridicate, cu o vreme mohorata, cu momente rare in care poti vedea rasaritul sau apusul, cu vegetatie specifica unui sfarsit ploios de noiembrie si copaci lipsiti de frunze. Cam asta era provocarea fotografica ce ne astepta la workshopul din zona Ceahlau – Izvorul Muntelui din 20 – 23 februarie 2014.

Felul in care gandisem workshopul oferea posibilitatea participantilor sa fotografieze acest munte in ipostaze cat mai variate. In prima zi am urcat pe platou cu gandul sa fotografiem apusul: muntele avea alte planuri insa. Pe masura ce urcam ceata devenea din ce in ce mai pregnanta iar in final de pe la pietrele Cetatuia si Calugarii se mai vedea doar la cativa metri in fata.

Am ajuns la Cabana Dochia si le spuneam celor care erau pentru prima data pe acest munte cat de spectaculoasa ar fi privelistea de acolo. Radeam cu totii si faceam glume ca vom desena stancile Ceahlaului pe ceata din fata noastra. Desi fotografiez foarte mult pe ceata platoul nu oferea nimic interesant, fotografic vorbind. Am fost nevoiti sa stam in cabana si sa ne multumim cu dicutiile foto si prezentari.

Dimineata urmatoare a inceput cu o ceata batuta de vant: Ocolasul Mare era inca acoperit de ceata, la fel si Toaca. Dupa ce strigand indicatiile fotografice am reusit sa trezesc si doua corturi camuflate bine sub jnepeni a urmat o perioada de asteptare. Ceata batuta de vant ne arata din cand in cand stancile si privelistea. Eram ca la un spectacol unde toata lumea incepea sa fotografieze rapid pentru 2, 3 secunde cand ceata se risipea.

Stiam ca odata cu rasaritul soareleui acel gen de ceata se va risipi si asa a si fost. Momentul a fost ca deobicei, unic si cu acelasi caracter de exclusivitate chiar daca acum eram 13 persoane.

Dupa o plimbare pe platou am inceput sa coboram spre pensiunea din Izvorul Muntelui. In celelalte zile care au urmat pot spune ca vremea a tinut din nou cu noi, rasaritul de jos, din Izvorul Muntelui oferindu-ne un munte rosu, sub lumina soarelui de dimineata. Apusul nu am putut sa il vedem dar din locul unde ne aflam, in Chica Baicului am fost martorii unui eveniment extrem de interesant: ceata a acoperit poiana, lasand sa se vada doar putin din varfurile copacilor. Deasupra se vedea intreaga silueta a Ceahlaului, inconfundabila si la fel de frumoasa indiferent de vreme.

Au fost momente faine alaturi de un grup de oameni obisnuiti cu muntele. Am ras, am fotografiat, am impartit frateste o tuica pe care o aveam de la un alt workshop in Maramures, am gustat un schinduc, am editat fotografii, am analizat compozitii. Patru zile in care din nou un grup de oameni ce nu s-au cunoscut inainte s-au despartit prieteni, ca asa e la noi la workshopuri: fotografie si voie buna!