De fiecare dată când urc pe Ceahlău încerc un sentiment aparte: poate și pentru că e muntele cel mai aproape de locul unde m-am născut. Și totuși știu în sinea mea că nu e numai asta: e mult mai mult. E un melanj între pasiunea mea pentru fotografie, natură, măreția muntelui, poveștile cu sihaștri, legendele stâncilor, senzația răsăritului, amintiri, trăiri …. toate la un loc conturează o experiență ce se dezvoltă în mine prin simpla rostire a cuvântului “Ceahlău”.

Workshop-ul din luna februarie a fost exact așa cum m-am așteptat: zăpadă, gheață, ceață, răsărituri faine, ture cu peripeții, amintiri plăcute, învățături și mai presus de toate multă fotografie alături de oameni ce împărtășesc aceeași pasiune.

După ce joi am urcat pe munte a urmat o zi de vineri cu ceață deasă în care doar puțin înainte de apus am avut șansa de a vedea câte ceva din poiana Stănile sau Gardul Stănilelor. Sâmbătă, în schimb a venit și revanșa muntelui cu răsărit, soare pe parcursul zilei și un apus excepțional. Pentru mine cel mai frumos moment, fotografic vorbind, a fos duminică dimineață când a fost, din punctul meu de vedere, un răsărit perfect cu nori roșii, zăpadă rozalie și fără vânt.

Vă las în continuare cu filmul de making of și câteva fotografii personale la sfârșit iar dacă v-a plăcut atmosfera aruncați un ochi pe la workshopurile viitoare (poate ne întâlnim 🙂 ) și nu uitați să vă înscrieți la canalul de Youtube pentru mai multe filme.